Începând cu cele mai fragede amintiri ale copilăriei, descopăr acum, privind înapoi, faptul că am fost întotdeauna atras de lumea nevăzută, nepercepută de simțurile noastre obișnuite. O lume ce stă la pândă parcă, imediat „după colțul” realității cotidiene. Totodată, această curiozitate sau interes atunci aparent absurd pentru ceva ce de fapt, „nu există”, s-a orientat și spre lumea interioară, a mea sau a ființelor care mi-au fost alături de-a lungul acestei vieți, fie pentru câțiva pași, fie pentru mai mulți ani. Am devenit, inițial inconștient, pasionat și profund interesat de ființa umană, de ceea ce ar însemna fericire, împlinire, relație, viață, destin, control și conștiință. Care sunt implicațiile acestora în mod practic, cum se manifestă pentru noi, pentru ceilalți și pentru lumea care ne înconjoară. M-a interesat întotdeauna „de ce?”-ul tuturor fenomenelor și unde se formează, sau regăsește acest „de ce?”.
Crescând și înaintând în viață, chemarea și curiozitatea față de „necunoscutul omniprezent” din existența noastră, s-a accentuat. Am urmat cursurile și învățămintele Universității de Medicină din Cluj, devenind chirurg, echografist și în final doctor în științe medicale. Am fost pe tot parcursul acestor ani, călăuzit de fapt, de dorința de a afla ce ascunde profunzimea ființei umane, în umbra noastră – acest domeniu nevăzut, rar perceput sau conștientizat, dar totuși cu o influență imuabilă asupra sănătății noastre în întregime, asupra vieții sau destinului. În activitatea clinică, am învățat să privesc omul cu adevărat. Să-i privesc, apreciez și respect întreaga ființă, ca individ, ca individualitate. Totodată am învățat ce înseamnă a fi vindecător și ce presupune de fapt a ajuta pe cineva, respectându-i integritatea, ca ființă, ca o conștiință sau lume diferită de propriile convingeri și experiențe. Am înțeles ce presupune actul vindecării atât cel extrinsec, cât și cel intrinsec. Am concluzionat că vindecarea sau ajutorul, nu pot avea loc în absența acceptării din partea ființei spre care sunt orientate. Dorința de a face bine, va respecta întotdeauna liberul arbitru al celor ce ar beneficia de aceasta.
Am început studiul psihoterapiei, din dorința de a completa imaginea pe care o aveam despre ființa umană, din dorința de a cunoaște mai bine această miraculoasă interfață situată între sinele nostru și corpul fizic. Aceasta mi-a adus o imagine și mai complexă asupra modului de funcționare al ființei umane și mi-a oferit noi perspective în a aborda vindecarea. Cu toate acestea, pentru mine, planul conștient al ființei umane încă părea incomplet.
Aici a intervenit Yoga. Încă din primele lecții am simțit că „îmi reamintesc” această disciplină spirituală. Am simțit că face sens nebănuit pâna atunci și că aduce completarea și integrarea tuturor disciplinelor și căilor de cunoaștere. Prin Yoga am descoperit comunicarea intimă a trupului, minții și sufletului meu. Prin Yoga am întrezărit răspunsuri la intrebarile: cum aflăm cine suntem cu adevarat?; cum să trăim armonios, în concordanță cu noi inșine și în același timp cu ceilalți și cu lumea întreagă?; cum reușim să obținem controlul conștient asupra tuturor sistemelor ființei noastre (incusiv asupra sănătății mentale, emoționale și fizice)?; cum se simte și se păstrează adevărul personal?; unde este și cum se trăiește în momentul prezent?; ce este transcendența? etc.
Am decis să devin instructor de Yoga, din dorința de a pune la dispoziția tuturor celor interesați, rezultatele cercetării, integrării și cristalizării a tot ceea ce am acumulat de-a lungul acestei vieți, În scopul obținerii și menținerii unui echilibru stabil, real și constient în ființă, ușurință în a trăi pe toate planurile și bucuria sau pasiunea de a fi noi înșine, exact așa cum suntem în aici și acum.